Scurt istoric al macaralelor pentru constructii

Macaralele sunt masini de lucru, create pentru deplasarea diverselor greutati, pe distante relativ scurte.

Macaraua pentru ridicarea sarcinilor grele a fost inventata de grecii antici, la sfarsitul secolul 6 î.Hr. Inregistrarile arheologice arata ca nu mai tarziu de c.515 BC taieturi specifice incep sa apara pe blocuri de piatra de folosite in construirea templelor grecesti. Deoarece aceste insemne indica utilizarea unui dispozitiv de ridicare, fiind situate in pereche deaspura centrului de greutate, ele sunt considerate de arheologi ca fiind dovada sigura a existentei macaralei.

Introducerea troliului si a scripetelui duce in curand la inlocuirea, pe scara larga, a rampelor ca mijloc principal de miscare pe verticala. Pentru urmatorii 200 de ani, santierele grecesti au cunoscut o scadere brusca a mediei greutatilor manipulate, intrucat noua tehnica de ridicare a facut ca utilizarea mai multor pietre mai mici sau fie mai practica decat utilizarea cele mari dar mai putine. In contrast cu perioada arhaica, unde tendinta era de a folosi blocuri de piatra din ce in ce mai mari, templele grecesti, cum ar fi Parthenonul prezinta invariabil blocuri de piatra care cantaresc mai putin de 15-20 de tone cubice. De asemenea, practica de a ridica coloane mari monolitice a fost practic abandonata in favoarea folosirii mai multor coloane cilindrice.

Primele dovezi literare privind existenta sistemului scripete compus apar in probleme mecanice (Mech. 18, 853a32-853b13) atribuite lui Aristotel (384-322 î.Hr.).

Macaralele de constructii mari au fost dezvoltate mai tarziu, permitand astfel ridicarea de greutati mai grele. In Evul Mediu au fost introduse macaralele portuare pentru a incarca si descarca nave si pentru a ajuta, de asemenea, in constructia acestora.  Cele mai vechi macarale au fost construite din lemn, dar fonta, fierul si otelul l-au inlocuit, odata cu revolutia industriala.

Macaralele moderne folosesc, de obicei, motoare cu ardere interna sau motoare electrice si sisteme hidraulice pentru a oferi o capacitate de ridicare mult mai mare decat a fost posibil anterior.

Exista macarale de construcii intr-o varietate mare de forme – fiecare adaptata la o anumita utilizare. Dimensiuni variaza de la cele mai mici macarale, utilizate in interiorul atelierelor, pana la cele mai mari, folosite in constructia cladirilor inalte, chiar si a platformelor petroliere si salvarea navelor scufundate.

Conform Prescriptiei Tehnice ISCIR PT R1/2003 (Cerinte tehnice privind montarea,punerea in functiune, utilizarea, repararea si verificarea tehnica a macaralelor) in raport cu complexitatea deservirii si gradul de pericol pe care il prezinta in exploatare, macaralele se impart in urmatoarele grupe:

– A. Macarale deplasabile pe cai fara sina de rulare si cele montate pe vagoane de cale ferata;

– B. Macarale deplasabile pe cai cu sina de rulare avand brat si platforma rotitoare (macarale turn, macarale portic si similare) si macarale Derrick;

– C. Macarale deplasabile pe cai cu sina de rulare (poduri rulante, macarale portal si semiportal,grinzi rulante suspendate, transbordoare, macarale de turnare, sarjare, forjare, etc.);

– D. Include macarale de tip special, care nu se includ in grupele anterioare (macarale pe cablu, macarale foarfece, etc.);

– E. Orice tip de macarala (din grupele A, B, C, D) manevrate de la sol prin cutie cu butoane, comanda radio si infrarosu, orice tip de macarala.

De asemenea exista macarale forestiere utilizate la incarcarea lemnului, sau de macarale de reciclare.